Viața la țară

              Trăim intr-o societate care ne educă din generație in generație la modernizare... dar cu ce preț?
          Nu devenim oare mai antisociali, trăind zi de zi cu nasul in telefoane performante, socializând cu oameni care poate cască in momentul in care noi ii scriem despre lucrul grozav ce l-am trăit azi, sau stau nepăsatori cand noi simțim nevoia sa ne descărcăm, doar pentru că știu că intre noi sunt două ecrane.
          Ne trezim obosiți dimineața, ciudat... când după somn ar trebui sa fim odihniți... alergăm spre locul de muncă, unde inchiși între patru pereți ne petrecem cea mai mare parte a zilei, si când, intr-un final suntem liberi, in loc să ii dăm minții noastre o pauză, să o lăsăm să se bucure de natură, mergem direct acasă, pentru că deja suntem prea obosiți.
          Nu știu dacă e un sentiment general, sau doar o părere personală, dar este o tendință a omului intelectual al zilelor noastre de a se intoarce spre țară, spre viața, poate grea fizic, dar atât de sănatoasă psihicului.
          Din acest motiv, am decis ca in acest post să vă arăt cateva fotografii care infățisează viața la țară.

Am ales să pun aceasta fotografie ultima, ca să vă dau frâu liber imaginației... să inchideți ochii și să lăsați celelalte simțuri să evadeze... să vă imaginați mirosul ei... mirosul de păine caldă, proaspăt scoasă din cuptor, apoi gustul...coaja crocantă pe care dinții pofticioși o străpung cu putere si ajung la un miez moale... gustos... si de aici continuați voi...