Deșertul din inima Apusenilor
Un sat, generații, istorie, zac acum îngropate într-un mâl cenușiu care dă o notă și mai sumbră realității a ceea ce a ajuns să fie, un sat viu cândva, pe nume Geamăna.
Drumul e accesibil, străbătând un peisaj superb, cu văi și păduri verzi, simțind tot mai strânsă conexiunea cu natura, până când, în toată starea de liniște și încântare, începe să își facă simțită prezența, peisajul bacovian și totul se transformă într-o culoare plumburie, un peisaj impresionant, dar dezolant in același timp.
Singura mărturie , că odată a existat un sat, rămâne, pentru o scurtă perioadă de vreme, turla unei biserici, ridicată de săteni pe culmea unui deal.
Ca pasionată de fotografie, contrastele ce le pot obține sunt fabuloase, încântarea este pălită însă de gândul că prețul plătit a fost prea mare pentru cei care s-au trudit o viață să își facă o casă, pentru cei care nu mai au unde să ducă o lumânare celor plecați dintre noi.
Cât timp durează să ștergi de pe hartă un sat?
34 de ani... și încă câțiva până când crucea bisericii va fi înghițită...
Unde se va oprii?
O întrebare la care nu cred că se cunoaște răspunsul, lacul de steril întinzându-se în fiecare an mai departe și mai departe....
Vă recomand acest loc ca o drumeție de weekend... dar grăbiți-vă, în fiecare an nivelul crește cu aproximativ un metru, peisajul fiind într-o continua schimbare.
Comentarii
Trimiteți un comentariu