Treceți la conținutul principal

Popasuri la vetrele romanesti

Popasuri la vetrele românești



Astăzi poposim în Almașul Sec, un sătuc din judetul Hunedoara. Văzut de sus, reflectă prin organizare valorile țăranului român...
Biserica așezată pe deal, semn că ridicând privirea spre cer il vom găsi mereu pe Dumnezeu




    Casele asezate de o parte și de alta a ulitei principale, una lângă alta, reprezentând unitatea.  Pe bancile din fața caselor, stau bătrânii privind in zare cu speranța că vor vedea chipul drag al copiilor și nepoților plecați la oraș pentru o viață mai bună. In curtea fiecaruia este o șură, in care hodineau odinioară perechi de boi si vaci, dar bătrânețea și neputința își spun cuvantul... Și rămân acum simple dependințe goale, dar păstrate poate intr-o zi se vor schimba vremurile.
 



Imprejurul așezărilor se intind pășuni verzi, bucăți de pământ lucrate in vremea tinereții, dealuri care iarna se transformau in cele mai frumoase pârtii pt copii satului.





Si cum natura știe să protejeze omul, satul este imprejmuit de păduri, care opresc viscolul năprasnic al iernii și oferă o oază de răcoare in zilele fierbinți de vară. 














 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

La pas prin Timișoara

                    Astăzi, o să facem o plimbare prin Piața Unirii, acum că și-a "împrospătat look-ul" :)          Domnul Romano-Catolic, impunător și atât de frumos                                                            Palatul Episcopiei Ortodoxe            Sinagoga din Cetate Piața Traian Pentru cei interesati sa citesca cate ceva depre cladirile din Piata  https://ro.wikipedia.org/wiki/Pia%C8%9Ba_Unirii_din_Timi%C8%99oara https://ro.wikipedia.org/wiki/Sinagoga_din_Cetate_(Timi%C8%99oara)

Podul Grohotului

   Apa trece pietrele rămân... este un proberb, zic eu potrivit pentru a descrie fotografiile ce urmează să le vedeți.    Podul Grohotului, un pod natural făcut de puterea apei, un loc incredibil, neatins de mana omului, in care natura si-a facut de cap...si totuși ce treabă frumoasă a ieșit.    Drumul pana la pod se face printr-o padure de fag, fără grabă, ca să poți să iți cureți bine plămânii incărcați de fumul orașului...și te lași ghidat de sunetul apei, care te cheamă din străfunduri...   
          Deșertul din inima Apusenilor  Un sat, generații, istorie, zac acum îngropate într-un mâl cenușiu care dă o notă și mai sumbră realității a ceea ce a ajuns să fie, un sat viu cândva, pe nume Geamăna.        Drumul e accesibil, străbătând un peisaj superb, cu văi și păduri verzi, simțind tot mai strânsă conexiunea cu natura, până când, în toată starea de liniște și încântare, începe să își facă simțită prezența, peisajul bacovian și totul se transformă într-o culoare plumburie, un peisaj impresionant, dar dezolant in același timp. Singura mărturie , că odată a existat un sat, rămâne, pentru o scurtă perioadă de vreme, turla unei biserici, ridicată de săteni pe culmea unui deal.     Ca pasionată de fotografie, contrastele ce le pot obține sunt fabuloase, încântarea este pălită însă de gândul că prețul plătit a fost prea mare pentru cei care s-au trudit o viață să își facă o casă, pentru cei care nu mai au unde să ducă ...