Treceți la conținutul principal

Cascada Pișoaia

 
       Simți nevoia de o gură de aer proaspăt când asfaltul orașului ți se topește sub picioare? Permite-mi să-ți recomand un loc incredibil, făcut de Cel care știe să creeze cele mai minunate locuri.

     Cascada Pișoaia, aflată in comuna Vidra, în inima muntiilor Apuseni, e într-adevăr o minune a lui Dumnezeu și un loc care ne demonstrează încă o dată că natura poate oricând să ne depășească imaginația. 







  
      Freamătul apei te cheamă de cum începi să urci de la poalele dealului spre cascadă, iar pe măsură ce te apropii, șiroaiele ce se aruncă de la o înaltime de 18 metri peste pietrele îmbrăcate cu pături groase de mușchi, aduc vapori reci cu care sunteți intâmpinați. 












La baza cascadei sălășluieste, parcă dintotdeauna, un trunchi gros de brad, ce primește răbdător loviturile apei, fiind neclintit la fel ca locuitorii acestor locuri.



























    Un asemenea loc a reușit să îmi stârnească curiozitatea...cum ar putea arăta iarna...  Și iată-mă, după 6 luni intorcându-mă în același loc, dar descoperind un peisaj parcă din altă lume... 














Un vizitator curios, dar îmbrăcat adecvat pentru -12℃





























   
     

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

La pas prin Timișoara

                    Astăzi, o să facem o plimbare prin Piața Unirii, acum că și-a "împrospătat look-ul" :)          Domnul Romano-Catolic, impunător și atât de frumos                                                            Palatul Episcopiei Ortodoxe            Sinagoga din Cetate Piața Traian Pentru cei interesati sa citesca cate ceva depre cladirile din Piata  https://ro.wikipedia.org/wiki/Pia%C8%9Ba_Unirii_din_Timi%C8%99oara https://ro.wikipedia.org/wiki/Sinagoga_din_Cetate_(Timi%C8%99oara)

Podul Grohotului

   Apa trece pietrele rămân... este un proberb, zic eu potrivit pentru a descrie fotografiile ce urmează să le vedeți.    Podul Grohotului, un pod natural făcut de puterea apei, un loc incredibil, neatins de mana omului, in care natura si-a facut de cap...si totuși ce treabă frumoasă a ieșit.    Drumul pana la pod se face printr-o padure de fag, fără grabă, ca să poți să iți cureți bine plămânii incărcați de fumul orașului...și te lași ghidat de sunetul apei, care te cheamă din străfunduri...   
          Deșertul din inima Apusenilor  Un sat, generații, istorie, zac acum îngropate într-un mâl cenușiu care dă o notă și mai sumbră realității a ceea ce a ajuns să fie, un sat viu cândva, pe nume Geamăna.        Drumul e accesibil, străbătând un peisaj superb, cu văi și păduri verzi, simțind tot mai strânsă conexiunea cu natura, până când, în toată starea de liniște și încântare, începe să își facă simțită prezența, peisajul bacovian și totul se transformă într-o culoare plumburie, un peisaj impresionant, dar dezolant in același timp. Singura mărturie , că odată a existat un sat, rămâne, pentru o scurtă perioadă de vreme, turla unei biserici, ridicată de săteni pe culmea unui deal.     Ca pasionată de fotografie, contrastele ce le pot obține sunt fabuloase, încântarea este pălită însă de gândul că prețul plătit a fost prea mare pentru cei care s-au trudit o viață să își facă o casă, pentru cei care nu mai au unde să ducă ...