Popasuri la vetrele românești Astăzi poposim în Almașul Sec, un sătuc din judetul Hunedoara. Văzut de sus, reflectă prin organizare valorile țăranului român... Biserica așezată pe deal, semn că ridicând privirea spre cer il vom găsi mereu pe Dumnezeu Casele asezate de o parte și de alta a ulitei principale, una lângă alta, reprezentând unitatea. Pe bancile din fața caselor, stau bătrânii privind in zare cu speranța că vor vedea chipul drag al copiilor și nepoților plecați la oraș pentru o viață mai bună. In curtea fiecaruia este o șură, in care hodineau odinioară perechi de boi si vaci, dar bătrânețea și neputința își spun cuvantul... Și rămân acum simple dependințe goale, dar păstrate poate intr-o zi se vor schimba vremurile. Imprejurul așezărilor se intind pășuni verzi, bucăți de pământ lucrate in vremea tinereții, dealuri care iarna se transformau in cele mai frumoase pârtii pt copii satului. Si cum natura știe să protejeze omul, satul este imprejmuit...
Deșertul din inima Apusenilor Un sat, generații, istorie, zac acum îngropate într-un mâl cenușiu care dă o notă și mai sumbră realității a ceea ce a ajuns să fie, un sat viu cândva, pe nume Geamăna. Drumul e accesibil, străbătând un peisaj superb, cu văi și păduri verzi, simțind tot mai strânsă conexiunea cu natura, până când, în toată starea de liniște și încântare, începe să își facă simțită prezența, peisajul bacovian și totul se transformă într-o culoare plumburie, un peisaj impresionant, dar dezolant in același timp. Singura mărturie , că odată a existat un sat, rămâne, pentru o scurtă perioadă de vreme, turla unei biserici, ridicată de săteni pe culmea unui deal. Ca pasionată de fotografie, contrastele ce le pot obține sunt fabuloase, încântarea este pălită însă de gândul că prețul plătit a fost prea mare pentru cei care s-au trudit o viață să își facă o casă, pentru cei care nu mai au unde să ducă ...