Treceți la conținutul principal

The begining...

   
      Martie 2015... imi amintesc cu drag entuziasmul cu care am ținut pentru prima oara in mana un DSLR... In secunda doi am fugit afara sa vad ce poate sa faca... 

     Iata rezultatul


                                                          Parcul Botanic Timisoara















Mugurașii de primăvară, dovada că după fiecare sfarșit urmează un nou inceput, incredibil de frumos.

















Frumusețea interioara se reflectă in atitudine... se pare ca și natura e conștientă de asta, altfel de ce ar mai fi creat ghioceii?...





















Plopul, trebuia el sa iasă in evidență printre ceilalți copacii, așa ca și-a imbrăcat haina albă.


Mâțisori de plop, atât de pufoși, au ieșit destul de abstract in contrast cu cerul.

Comentarii

  1. Mrs. Cornean I.20 iunie 2016 la 14:32

    O sa te urmaresc cu placere si interes maxim...poza cu poza, rand cu rand! Felicitari!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

La pas prin Timișoara

                    Astăzi, o să facem o plimbare prin Piața Unirii, acum că și-a "împrospătat look-ul" :)          Domnul Romano-Catolic, impunător și atât de frumos                                                            Palatul Episcopiei Ortodoxe            Sinagoga din Cetate Piața Traian Pentru cei interesati sa citesca cate ceva depre cladirile din Piata  https://ro.wikipedia.org/wiki/Pia%C8%9Ba_Unirii_din_Timi%C8%99oara https://ro.wikipedia.org/wiki/Sinagoga_din_Cetate_(Timi%C8%99oara)
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Podul Grohotului

   Apa trece pietrele rămân... este un proberb, zic eu potrivit pentru a descrie fotografiile ce urmează să le vedeți.    Podul Grohotului, un pod natural făcut de puterea apei, un loc incredibil, neatins de mana omului, in care natura si-a facut de cap...si totuși ce treabă frumoasă a ieșit.    Drumul pana la pod se face printr-o padure de fag, fără grabă, ca să poți să iți cureți bine plămânii incărcați de fumul orașului...și te lași ghidat de sunetul apei, care te cheamă din străfunduri...   
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe
          Deșertul din inima Apusenilor  Un sat, generații, istorie, zac acum îngropate într-un mâl cenușiu care dă o notă și mai sumbră realității a ceea ce a ajuns să fie, un sat viu cândva, pe nume Geamăna.        Drumul e accesibil, străbătând un peisaj superb, cu văi și păduri verzi, simțind tot mai strânsă conexiunea cu natura, până când, în toată starea de liniște și încântare, începe să își facă simțită prezența, peisajul bacovian și totul se transformă într-o culoare plumburie, un peisaj impresionant, dar dezolant in același timp. Singura mărturie , că odată a existat un sat, rămâne, pentru o scurtă perioadă de vreme, turla unei biserici, ridicată de săteni pe culmea unui deal.     Ca pasionată de fotografie, contrastele ce le pot obține sunt fabuloase, încântarea este pălită însă de gândul că prețul plătit a fost prea mare pentru cei care s-au trudit o viață să își facă o casă, pentru cei care nu mai au unde să ducă ...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe