Treceți la conținutul principal

Trenule, mașină mică...

        



               "Gara a văzut mai multe săruturi sincere, decât Starea Civila" 

Cât de mult imi place citatul ăsta... deși in pozele care urmează, nu am surprins nici un sărut, tot zic că merită văzute 

Gara Simeria

Gara Sinaia





Să nu cobori din trenul vieţii pentru a căuta iubirea, e posibil ca ea să urce în acelaşi tren.-Aurel Rapa



Ar merge momentul ăsta să fie considerat un sărut...metalic? 











Apus peste Gara de Nord Timișoara






Prezentare generală a gării Timișoara Nord 

https://ro.wikipedia.org/wiki/Gara_Timi%C8%99oara_Nord

Un link spre gara de altadata

http://adevarul.ro/locale/timisoara/nostalgii-timisorene-1_515f42bb00f5182b858b1ab6/index.html

Comentarii

  1. Trenul vietii stie sa se opreasca in garile potrivite chiar daca noi nu stim tot timpul destinatia! Keep on travelling!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

La pas prin Timișoara

                    Astăzi, o să facem o plimbare prin Piața Unirii, acum că și-a "împrospătat look-ul" :)          Domnul Romano-Catolic, impunător și atât de frumos                                                            Palatul Episcopiei Ortodoxe            Sinagoga din Cetate Piața Traian Pentru cei interesati sa citesca cate ceva depre cladirile din Piata  https://ro.wikipedia.org/wiki/Pia%C8%9Ba_Unirii_din_Timi%C8%99oara https://ro.wikipedia.org/wiki/Sinagoga_din_Cetate_(Timi%C8%99oara)

Podul Grohotului

   Apa trece pietrele rămân... este un proberb, zic eu potrivit pentru a descrie fotografiile ce urmează să le vedeți.    Podul Grohotului, un pod natural făcut de puterea apei, un loc incredibil, neatins de mana omului, in care natura si-a facut de cap...si totuși ce treabă frumoasă a ieșit.    Drumul pana la pod se face printr-o padure de fag, fără grabă, ca să poți să iți cureți bine plămânii incărcați de fumul orașului...și te lași ghidat de sunetul apei, care te cheamă din străfunduri...   
          Deșertul din inima Apusenilor  Un sat, generații, istorie, zac acum îngropate într-un mâl cenușiu care dă o notă și mai sumbră realității a ceea ce a ajuns să fie, un sat viu cândva, pe nume Geamăna.        Drumul e accesibil, străbătând un peisaj superb, cu văi și păduri verzi, simțind tot mai strânsă conexiunea cu natura, până când, în toată starea de liniște și încântare, începe să își facă simțită prezența, peisajul bacovian și totul se transformă într-o culoare plumburie, un peisaj impresionant, dar dezolant in același timp. Singura mărturie , că odată a existat un sat, rămâne, pentru o scurtă perioadă de vreme, turla unei biserici, ridicată de săteni pe culmea unui deal.     Ca pasionată de fotografie, contrastele ce le pot obține sunt fabuloase, încântarea este pălită însă de gândul că prețul plătit a fost prea mare pentru cei care s-au trudit o viață să își facă o casă, pentru cei care nu mai au unde să ducă ...